TVA de 10% ajută cetăţeanul şi bugetul şi diminuează evaziunea

Marţi, ministrul Varujan Vosganian a anunţat că Executivul Ponta ar putea reduce TVA şi contribuţiile sociale dacă PIB va avea o creştere cuprinsă între 1,5-2%. Imediat, premierul Victor Ponta a venit cu precizarea: anul acesta nu se vor reduce TVA şi CAS.

TVA de 10% ajută cetăţeanul şi bugetul şi diminuează evaziunea

TVA 24% ne amărăşte zilele Mileniului III

În iunie 2010, guvernul Boc a majorat TVA de la 19 la 24%. Dorinţa lui Boc a fost de a mări veniturile la bugetul de stat. Dar, culmea! Bugetul nu a dat în clocot, ci dimpotrivă, TVA de 24%, care, transpusă în bani înseamnă 240.000 de euro la o factură de un milion de euro, a generat o evaziune fiscală imensă. Acest fapt s-a observat imediat la societăţile comerciale mijlocii şi mari, firme ce “tăiau” facturi de peste un milion de euro pe lună. (De fapt, majorarea TVA la 24% a fost o manevră premeditată de a pune pe picioare reţele de evaziune fiscală care să deverseze sumele ilegal colectate în conturile unei categorii de privilegiaţi.)

Calculul patronilor de societăţi comerciale cu produse petroliere, carne sau legume-fructe a fost simplu: la o piaţă de desfacere asigurată de un milion de euro/lună se poate evaziona tot milionul, dacă împart la şefii instituţiilor de control 240.000 de euro – o sumă extrem de apetisantă pentru simbriaşii de la stat. Aşa s-a ajuns ca exporturile fictive intracomunitare, cele scutite de TVA pentru a nu se ajunge în situaţia de impozitare dublă, să explodeze sub atenta protecţie a şefilor organismelor de control din sistemul fiscal.

Reducerea TVA nu aduce neapărat şi diminuarea evaziunii fiscale cu 5% dacă se revine la 19 de la 24% cât este în prezent. Dar, cu siguranţă, colectarea TVA la bugetul de stat nu va avea prea mult de suferit, ţinând cont de faptul că, per total, sumele colectate de stat în cele două variante, de 19 şi de 24%, au fost aproximativ egale ca valoare.

Aşadar, ce este mai bine? Reducerea TVA sau păstrarea cotei de 24? Evident, reducerea cotei cât mai aproape de 10%. De ce? Din cel puţin patru motive!

Primul motiv ar fi reducerea drastică a marii evaziuni fiscale. Nu poţi să corupi cu doar 100.000 de euro cele patru capete încoronate şi altele mai mici din sistemul de control ANAF. De reţinut. Pentru ca reţeaua de evazionişti să nu fie deranjată este nevoie şi de coruperea poliţiştilor şi a procurorilor. Cu 240.000 de euro este însă altă poveste! Acest fapt l-au înţeles foarte bine şefii Fiscului american. În SUA, TVA este 0%!!!

Al doilea motiv ar fi creşterea colectării reale, nu pe hârtie, a TVA. Astfel, deşi pare ciudat, procentul de 10% fiind mai mic decât 19 sau 24%, colectarea de TVA, în valoare absolută, nu ar avea de suferit faţă de valorile colectate la TVA de 24%. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-l pe Dan Radu Ruşanu, eminenţa cenuşie a liberalilor.

Al treilea motiv este cel despre care politicienii nu ţin cont: reducerea efortului cetăţeanului, a persoanei fizice care plăteşte orice produs cu TVA. Din cauză că el nu are posibilitatea legală să deducă TVA – cu mici excepţii -, cetăţeanul obişnuit, “pe persoană fizică”, ar avea astfel posibilitatea să-şi mărească bugetul cu 14% fără să pună presiune pe angajator. Practic, ar fi o creştere de salariu generată de stat, nu de patron! Efectul? Piaţa de desfacere s-ar îmbogăţi cu o bună parte din acest procent de 14%.

În acest moment, un cetăţean cu un venit lunar de 1.000 de lei cumpără produse la valoarea de producţie de doar 760 de lei. Dacă TVA ar fi de doar 10%, acelaşi român ar achiziţiona produse la valoarea de producţie de 900 de lei. Pentru că valoarea reală de producţie este dată de preţul produsului fără TVA, ştiut fiind faptul că, între societăţi, TVA se compensează! Aşadar, românii ar introduce în piaţa reală 140 de lei, adică s-ar observa o creştere economică semnificativă.

Al patrulea motiv este unul colateral. El are ca obiect reducerea corupţiei nu atât la nivelul sistemului fiscal, cât la cel al licitaţiilor de stat.

Dar cine sunt eu, să propun o micşorare drastică a TVA cu 14 procente? Sunt un jurnalist,nu un ales al poporului sau un numit al alesului. Nu sunt nici preşedintele ţării, nici premier, nici Antonescu, nici baron local. Să ştiţi că nu mă lamentez, dar aceasta este realitatea: sunt captiv într-un sistem financiar bolnav, ca şi celelalte milioane de români. Un sistem grotesc protejat de democraţie. Ştiu că mecanismele unui sistem sunt greu de înţeles. Dar este foarte simplu de priceput că sistemele sunt concepute de oameni şi puse în practică tot de oameni. Or, cei care creează şi exploatează sistemele sunt cei pe care, o dată la patru ani, noi, cei 18,5 milioane de alegători, hotărâm în spirit democratic cine să fie la butoanele patriei.

După cum vedeţi, nu avem nici un drept să ne lamentăm. Suntem vinovaţi de sistemele care ne conduc, aşa cum vom fi felicitaţi de urmaşi dacă vom reuşi să le aducem în intervalul de normalitate funcţională.

Editorial publicat în cotidianul naţional PUTEREA.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: