Habemus Papam, dar nu-i mare scofală pentru omenire

Biserica, fie ea Ortodoxă, Musulmană sau Catolică, rămâne ce a fost dintotdeauna: o bancă a sufletelor unde, la plată, dobânda este reală, iar la încasare dobânda este efemeră. Ştiu că doare această afirmaţie şi nu vă cer să mă credeţi, pentru că doar în faţa lui Dumnezeu trebuie să aveţi credinţă, nu în faţa preotului sau ayatolahului.

http://www.puterea.ro/articol/habemus_papam_dar_nu_i_mare_scofala_pentru_omenire

Papa Francisc I

„Habemus Papam!” a strigat miercuri seară un prelat de la balconul Basilicii Sfântul Petru. Noul Papă se va numi Francisc I şi provine din tumultuoasa Americă Latină. Mai precis, din anacronica Argentină, unde nu există pătură de mijloc, aşa cum este percepută în Europa sau în SUA. În America Latină sunt doar două straturi sociale, diametral: bogaţi şi săraci.

Papa Francisc I, pe numele său de botez Jorge Mario Bergoglio, preia pontificatul într-un moment în care Catolicismul este ruşinat de relaţiile de tip homosexual şi ostracizat de scandalurile de pedofilie – mai ales din şcolile patronate de Biserica Catolică.

Dacă în „lumea civilizată” relaţiile homosexuale nu mai excită negativ, ci doar minunează în presa de scandal şi dau naştere bancurilor caustice, în lumea catolică legăturile dintre persoanele de acelaşi sex încă produc herghelii de „pitici pe creier”. Cât despre scandalurile de pedofilie, ce ruginesc credinţa în catolicism, ele îi înnebunesc pe toţi oamenii cu scaun la cap, indiferent de religie.

În ultimii 100 de ani, un singur Papă a contat pentru omenire: Ioan Paul al II-lea, polonezul călit la Gdansk, fortificat mintal de ura comuniştilor faţă de credinţă – alta decât cea în secera şi ciocanul roşii -, universalizat şi canonicizat spiritual înainte de pontificat de protecţia pe care a oferit-o luptătorilor pentru drepturile omului, în frunte cu legendarul electrician Lech Walesa. De aceea, Papa Ioan Paul a fost ţinta mai multor tentative de asasinat, unul chiar semireuşit, pentru că „o mână a tras cu glonţul, alta i-a modificat traiectoria”. Culmea, exact acest Papă născut sub numele Karol Jozef Wojtyla a fost şi continuă să fie stimat chiar şi de ortodocşi şi de musulmani, la mulţi ani de când a plecat să se plimbe pe nori.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost mai mult decât preot, a fost OM. De aceea i-a scos din pepeni pe extremişti şi le-a reîncreţit circumvoluţiunile politicienilor est-europeni, după ce fuseseră netezite de damful comunismului bolşevic.

Dacă Ioan Paul a fost ales pentru renaşterea catolicismului, Francisc a fost numit pentru reîntoarcerea la matcă a acestuia: combaterea reformei şi întărirea puterii papale.

Jorge Mario Bergoglio este portretul perfect al liderului care şi-a crucificat benevol viziunea modernă. În antiteză cu Ioan Paul, Francisc a trăit într-o lume fără privilegii ciuntite, cu oglinzi aurii, fără catran pe mâni, cu iezuiţii la porţile minţii. Pentru cei care nu ştiu, vă spun că iezuiţii sunt consideraţi oameni făţarnici, prefăcuţi şi lipsiţi de sinceritate. De aceea, exclam: Habemus Papam!, dar nu va fi nici o mare scofală pentru omenire.

Editorial publicat în cotidianul national PUTEREA.

Tags: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: