Predoiu pedalează pentru 2019, Iohannis pentru 2014. SUA ne arată cum se face politică

• Când am uitat să ne punem întrebări?

• De fapt, când am uitat să punem întrebări?

• Dar, mai ales, când am încetat să nu ne mai luptăm pentru răspunsuri?

1 Predoiu

Cătălin Predoiu, un inginer român pentru liniştea americanilor

Din capul locului vă spun că nu cred că relaţia cu SUA de tipul „Micul Stat” la căruţa „Marelui Licurici” este cea mai bună soluţie pentru România. Dar sunt convins că marele nostru strateg de politică externă, Nicolae Titulescu, a enunţat foarte bine drumul de construit: „Întreaga politică externă pe care am urmat-o n-a avut decât acest ţel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o reţea de alianţe de aşa fel încât războiul să devină imposibil”. Bătălia pentru funcţia de Preşedinte al Românie este în plină desfăşurare chiar dacă principalii candidaţi se feresc ca dracu’ de tămâie să-şi prezinte programele în faţa românilor. De mai mult timp, în preajma lui Ponta, Antonescu, Iohannis, MRU şi Predoiu mişună tot felul de „arhitecţi”, „topografi”, „constructori”, „antrenori” de modelat personaje politice. Iar în tot acest iureş dâmboviţean observ că arhitecţii americani au o ţintă precisă: „inginerul” Cătălin Predoiu să devină „doctor” în „construcţii” cu lucrarea de masterat „2019, Reamenajarea Palatului Cotroceni”.

Adios, Gringo!

De ceva vreme, mai multe informaţii conlucrează pentru o singură concluzie: „Marele Licurici” s-a împăcat cu ideea că nu are un candidat „propriu” pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014 din România şi trebuie să meargă pe mâna Germaniei. Cei aflaţi acum la vedere – Victor Ponta, Crin Antonescu, Klaus Iohannis, Mihai Răzvan Ungureanu şi Cătălin Predoiu – nu sunt croiţi pe calapodul americanilor lui Obama.

În concepţia Administraţiei SUA, relaţia cu Ion Iliescu a fost catastrofală, cea cu Emil Constantinescu – satisfăcătoare, iar cea cu Traian Băsescu, bună.

În politica internaţională, în momentul când ai croit un drum nu te întorci niciodată să reasfaltezi ce ai cimentat ani întregi. Poţi desprinde din el scurte alei, dar şi acestea trebuie să se termine în orizontul drumului iniţial.

Dacă Antonescu şi Iohannis pot fi acceptaţi de „constructorul” SUA drept scurte alei deviate de la drumul principal, Ponta este o „relocare” de utilaje extrem de costisitoare. Cât îl priveşte pe Mihai Răzvan Ungureanu, fostul şef al SIE şi prim-ministru păcălici nu mai reprezintă nimic, nici măcar o provizorie „organizare de şantier”. În fine, Cătălin Predoiu este „inginerul” proaspăt ieşit de pe băncile facultăţii, fără experienţă în „citirea planurilor”.

Evident, „Marele Licurici” nu se simte confortabil în aceste zile. Dar este de notorietate că Administraţia SUA ştie să joace la mai multe capete. Nu veţi avea nici o surpriză când veţi descoperi arhitecţi americani în grupul de consilieri ai principalilor candidaţi.

Ponta, Antonescu, Iohannis şi MRU au fost topografiaţi şi anexaţi de arhitecţi planului principal. Antonescu şi Iohannis sunt mai „cool” decât Iliescu, iar MRU merge doar de o „plombă” cu termen de garanţie expirat înainte de… turnare.

Cât îl priveşte pe Victor Ponta, acesta a primit mesajul corect de la constructorii yankei: Adios, Gringo! „Victore, ai fost şcolit de Iliescu şi Năstase, iar coordonator de masterat l-ai avut pe domn’ profesor Voiculescu. Eşti prizonierul doctrinei lor, nu mai poţi să desenezi americăneşte. Ne-ai demonstrat vreme de doi ani şi jumătate că nu-ţi place orizontul de peste Atlantic”, i-au spus preşedintelui PSD principalii arhitecţi din echipa lui Obama.

Iohannis şi Predoiu, la Washington

Dintre cei doi ingineri, Iohannis şi Predoiu, să începem analiza cu proaspătul preşedinte al PNL. Klaus Iohannis ne-a arătat zilele trecute că ştie să aprindă fără scăpărici focul, doar punând lupa pe vreascurile prea uscate din PDL. Iar primul care s-a fript a fost inflamantul Predoiu. Dar dacă este să ne luăm după Dan Andronic, cel care îl toacă mărunţel pe Iohannis în „Ev. Zilei“ – ziar lăudat, alături de B1TV, de Traian Băsescu pentru „eroismul” dovedit în vara lui 2012 faţă de „omul cu tricoul albastru” – lucrurile ar sta aşa: candidatul liberalilor pentru fotoliul de la Cotroceni nu este agreat de preşedintele-jucător. De ce? Pentru că Iohannis nu este şi candidatul PMP sau pentru că Băsescu doreşte să nu fie scos din jocuri de către arhitecţii americani?

Încercăm să răspundem la această dilemă întrebându-ne: De ce exact cu o zi înainte de 4 iulie – American Independent Day -, partidul condus de Elena Udrea, PMP, a ţinut o conferinţă despre democraţie în incinta Parlamentului României, la care principalul oaspete a fost preşedintele Traian Băsescu? Simultan, premierul Victor Ponta, duşmanul politic al PMP, a fost invitat de Ambasada SUA la Bucureşti pentru a fi alături de yankei la sărbătorirea importantei zile americane, unde i s-a permis să ţină un speech? Oare organizatorii PMP au pus din greşeală conferinţa lor taman în preziua de 4 iulie? Nu. PMP a avut cunoştinţă despre programul preşedintelui, iar în ziua de 3 iulie 2014 Traian Băsescu avea agenda politică goală.

Practic, preşedintele Traian Băsescu a fost îndepărtat de „antrenorul” Obama de pe terenul de joacă şi trimis la cabine. Săgeţile aruncate de Băsescu spre Iohannis prin intermediul trusturilor de presă eroice s-au frânt în scutul ţintei. Concluzia primară? Arhitecţii americani doresc să lucreze direct cu inginerii Klaus Iohannis şi Cătălin Predoiu, nu prin intermediul „antrenorului-jucător”.

De fapt, în aceste zile, constructorii lui Obama i-au invitat pe cei doi ingineri la Washington. Să joace americanii la două capete? Nu. Arhitecţii yankei îl doresc pe Iohannis preşedinte al României începând din 2014, iar pe Predoiu, din 2019 până în 2029. După cum vedeţi, americanii sunt darnici cu Germania, dar îşi iau partea leului!

Master pentru Predoiu

Vă întrebaţi de ce l-am lăsat la urmă pe Cătălin Predoiu, care se află şi el în aceste zile, alături de Iohannis, la Washington? Pentru simplul fapt că Administraţia SUA vrea să zidească o temelie pentru Predoiu aşa cum inegalabilul politician Corneliu Coposu a făcut-o pentru Emil Constantinescu. Da, o să spuneţi, dar Emil s-a prăbuşit lamentabil, îngropând pentru mulţi ani ideea de dreapta. Este adevărat, dar ce vină a avut arhitectul Coposu pentru faptul că profesorul universitar Emil Constantinescu s-a dovedit a fi un „zidar” de mâna a 14-a?

Topografii ştiu foarte bine unde să pună mira pentru a sprijini constructorii să nu greşească axa drumului conceput de arhitecţi.

Americanii nu mai dau „cu pasul”, ci folosesc tehnologie de ultimă generaţie. „Laser, frate!”. Iar pentru ei Cătălin Predoiu este inginerul avid de tehnologie care înţelege „limbajul binar”.

În viziunea arhitecţilor yankei, inginerul Predoiu va fi candidatul ideal pentru funcţia de preşedinte al României în alegerile din 2019, după ce îşi va lua doctoratul „pe bune”, nu prin „copy-paste”.

Precupeţul Videanu

Dar, oare, când va fi pe fotoliul de Preşedinte, Predoiu va „munci” pentru români? Ei bine, nu! Cătălin Predoiu nu are calităţile necesare pentru a sta „drept la drapel”. Predoiu este „contorsionistul” perfect extrem de maleabil în mâinile păpuşarilor. De aceea a fost ales de constructorii americani. Am şi un prim argument: arhitecţii au postat la dreapta lui Predoiu un „precupeţ” în persoana lui Adriean Videanu, cel care ştie foarte bine să se metamorfozeze în „bandă transportoare” financiară – vezi cazul Ioan Niculae, în care Videanu a demonstrat că nu are nimic sfânt când vine vorba despre banul public atât de drag „investitorilor” autohtoni sau de peste Atlantic.

Desigur, la prima vedere pare că antrenorii echipei Obama nu au găsit un inginer mai de soi în România. Total fals! Arhitecţii yankei NU au VRUT să găsească un inginer dintre NOI pentru NOI. De ce? Pentru că americanii au cunoştinţe vaste în „cizmărie”, cunoştinţe acumultate în acţiunile diversioniste din Cuba, America Centrală şi de Sud, Africa şi, mai nou, Orientul Apropiat. Practic, nu este bine să-ţi baţi singur cuie în talpă, pentru că-ţi va curge sânge! De aceea e bine să creşti un inginer pe care trebuie neapărat să-l transformi, printr-un doctorat, într-un contorsionist, nicidecum într-un „dresor”.

Închei analiza cu eterna noastră dilemă politică peste care am turnat gaz de două ori în ultimul deceniu – o dată cu parteneriatul NATO şi a doua oară cu includerea în Europa Unită: „Cât de mult trebuie să ne apropiem de Rusia?”

01 Ion Iliescu02 Emil Constantinescu03 Traian Basescu04 Klaus Iohannis05 Catalin Predoiu

Tags: , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: