STUDIU de CAZ! Variantele lui Băsescu şi trădarea lui Dragnea în bătălia pentru Preşedinţie

Deja curge sânge în bătălia pentru Preşedinţia României. Dar măruntaiele afacerii politice nu au fost încă scoase, prin eviscerare, în piaţa publică, aşa cum ne-a promis preşedintele Traian Băsescu. Ok, Băsescu a pornit un război pe două fronturi: servicii secrete şi politică. Cu toţii ne-am întrebat ce l-a apucat pe preşedintele Băsescu să atace cu atâta ură serviciile secrete, care au muncit pentru el vreme de 9 ani, începând cu 2005, când a pus pe picioare Comunitatea Naţională de Informaţii (CNI) în interiorul CSAT. Pe atunci, PSD, prin purtătorul de cuvânt Cristian Diaconescu – cel care avea să devină omul lui Băsescu în vara suspendării din 2012 şi candidat anunţat în primă fază de PMP, pentru Preşedinţie, în iunie anul acesta -, a atacat foarte dur îniţiativa de înfiinţare a CNI, organism ce cuprinde cele trei servicii secrete importante din România: SRI, SIE şi DGIPI. Oare acum, în prag de evacuare a Cotrocenilor, să fi început preşedintele Băsescu atacul la servicii, ca să arate că el rămâne prima gaură de la fluier? Aşadar, pe prima tablă de şah, cea a serviciilor secrete, preşedintele Băsescu a mutat primul, prin cutremurătorul anunţ: avem candidaţi care au fost ofiţeri sub acoperire. Cu piesele negre, serviciile secrete s-au făcut că nu văd mutarea.

Traian Băsescu, un preşedinte-jucător care s-a jucat prea mult cu focul până a aprins fitilul serviciilor secrete

STUDIU de CAZ. Jocul PUTERII şi întrebarea fundamentală: Cine conduce România?

Vă propun să nu mai fim naivi. Vă propun să nu mai gândim cu sufletul ofticat. Vă propun să lăsăm demagogia pe seama demagogilor. Vă propun să fim deştepţi. Cum am putea să nu mai fim naivi? Punându-ne întrebările care contează şi oferindu-ne răspunsuri. Astăzi vă propun o disecţie fără anestezie pe trupul României secrete. Vom auzi urlete de durere, ţipete de indignare, suspine şi exclamaţii. Ce nu vom auzi: şoaptele din spatele birourilor aflate în penumbră, discuţiile în perdelele fumului de trabuc, ţăcănitul maşinilor de scris într-un exemplar unic şi concluziile analizelor accesibile doar iniţiaţilor. Aşadar, care sunt întrebările ce trebuie puse? De fapt este una singură, fundamentală: Cine conduce România?

Victor Ponta şi Traian Băsescu

STUDIU de CAZ. Momeala Elena Udrea. Adio, alegeri europarlamentare! Vin prezidenţialele

Apariţie siropoasă acum 10 ani în politica de pe malurile Dâmboviţei, între timp a divorţat, a slăbit şi arată ca la 25 de ani pe afişele PMP, în blugi şi bretonată. Pentru popor s-a remarcat prin poşetele Vuitton, rochiţele mulate şi pantalonii strâmţi, prin sânii generoşi expatriaţi în minusculele costume de baie şi prin cancanuri mai mult sau mai puţin politice, de cele mai multe ori insinuante. A fost soţia lui Cocoş, acum a rămas doar eleva lui Băsescu. Pentru presă a fost, este şi va fi o femeie debordantă, oricând dispusă la dialog, indiferent de teme. Lansată de PNL pe firmament, a ajuns mai întâi la Consiliul General al Capitalei şi apoi în oastea lui Băsescu la Cotroceni, unde a plasat-o Tăriceanu ca să-şi asigure succesul unor cazuri „grele” gen Patriciu. A subestimat-o. Ea a ajuns un politician de marcă în barca PDL alături de Boc, Videanu şi Berceanu, iar acum a devenit vioara-ntâi la PMP. Udrea. Elena Udrea.

Incontestabil Elena Udrea este un personaj demn de statutul de politician român – cu multe rele şi foarte puţine bile albe