STUDIU de CAZ. Jocul PUTERII şi întrebarea fundamentală: Cine conduce România?

Vă propun să nu mai fim naivi. Vă propun să nu mai gândim cu sufletul ofticat. Vă propun să lăsăm demagogia pe seama demagogilor. Vă propun să fim deştepţi. Cum am putea să nu mai fim naivi? Punându-ne întrebările care contează şi oferindu-ne răspunsuri. Astăzi vă propun o disecţie fără anestezie pe trupul României secrete. Vom auzi urlete de durere, ţipete de indignare, suspine şi exclamaţii. Ce nu vom auzi: şoaptele din spatele birourilor aflate în penumbră, discuţiile în perdelele fumului de trabuc, ţăcănitul maşinilor de scris într-un exemplar unic şi concluziile analizelor accesibile doar iniţiaţilor. Aşadar, care sunt întrebările ce trebuie puse? De fapt este una singură, fundamentală: Cine conduce România?

Victor Ponta şi Traian Băsescu

STUDIU de CAZ. Momeala Elena Udrea. Adio, alegeri europarlamentare! Vin prezidenţialele

Apariţie siropoasă acum 10 ani în politica de pe malurile Dâmboviţei, între timp a divorţat, a slăbit şi arată ca la 25 de ani pe afişele PMP, în blugi şi bretonată. Pentru popor s-a remarcat prin poşetele Vuitton, rochiţele mulate şi pantalonii strâmţi, prin sânii generoşi expatriaţi în minusculele costume de baie şi prin cancanuri mai mult sau mai puţin politice, de cele mai multe ori insinuante. A fost soţia lui Cocoş, acum a rămas doar eleva lui Băsescu. Pentru presă a fost, este şi va fi o femeie debordantă, oricând dispusă la dialog, indiferent de teme. Lansată de PNL pe firmament, a ajuns mai întâi la Consiliul General al Capitalei şi apoi în oastea lui Băsescu la Cotroceni, unde a plasat-o Tăriceanu ca să-şi asigure succesul unor cazuri „grele” gen Patriciu. A subestimat-o. Ea a ajuns un politician de marcă în barca PDL alături de Boc, Videanu şi Berceanu, iar acum a devenit vioara-ntâi la PMP. Udrea. Elena Udrea.

Incontestabil Elena Udrea este un personaj demn de statutul de politician român – cu multe rele şi foarte puţine bile albe

Putere maximă, nepăsare totală faţă de problemele reale ale românilor

Traversăm, în plan politic şi social, o perioadă similară cu „lunga vară fierbine” din 2012, când, pentru a nu se desfiinţa democraţia, 10 milioane de români le-au ţinut piept altor 8 milioane, manipulaţi ordinar de USL. Acum, la o temperatură mult mai scăzută, nu se mai vorbeşte despre democraţie în totalitatea ei, ci doar pe latura judiciară. Numirea noilor şefi la DNA şi Parchetul General a acaparat viaţa întregii ţări, în detrimentul problemelor extrem de grave care sugrumă economia românească. Senatorul Antonescu, premierul Ponta şi preşedintele Băsescu discută pe televiziunile prietene numai despre procuroarea Kovesi.

Ce n-a reuşit Băsescu a izbutit răhăţelul Stănişoară: Dihonie în USL

Câteodată, ipohondria liderilor de partid exemplifică expresiv ridicolul unei decizii politice dispuse fără nici o legătură cu viaţa urbei şi ne oferă şansa să ne prăpădim de râs pe seama celor care ne conduc ţara. Aşa se face, doamnelor şi domnilor, că liderii USL, Ponta şi Antonescu, au ajuns la dispute politice pe un subiect de hazna: cooptarea răhăţelului Stănişoară în PNL – şi nu oricum, ci la structurile de vârf!